Cauta

Judeţul Mureş


 

DATE ISTORICE

 

       Prima atestare documentară a localităţii Târgu Mureş datează din anul 1332, când este amintită sub numele de Novum Forum Syculorum (Noul târg al secuilor). Târgul s-a dezvoltat destul de repede, ajungând în secolele XV-XVI principalul centru urban şi comercial din bazinul superior al Mureşului. Târgu Mureşul a întreţinut bune relaţii cu domnitorii din Moldova (Petru Rareş a luat oraşul sub protecţia sa) şi Ţara Românească (Mihai Viteazu a construit o biserică aici, iar populaţia oraşului l-a ajutat în luptele sale).

       La începutul secolului al XVII-lea, oraşul şi cetatea au fost asediate şi incendiate de trupele lui Gheorghe Basta şi Moise Secuiul, dar aşezarea s-a refăcut curând, astfel că în anul 1616 o găsim menţionată ca “civitas”, iar într-o relatare din 1660 se vorbeşte despre Târgu Mureş în termeni elogioşi, ca fiind un oraş cu case trainice, uliţe frumoase, locuitori bogaţi.

       Totodată, Târgu Mureş a fost un important centru cultural: încă din anul 1587 luase fiinţă aici un colegiu reformat; în secolul al XVIII-lea sunt semnalate o tipografie şi un gimnaziu. Aici au activat o serie de personalităţi ale culturii transilvănene ca Petru Maior, Gheorghe Şincai, Janos Bolyai.

      Cu prilejul evenimentelor din 1848-1849, aici au avut loc manifestări cu caracter revoluţionar, printre ai căror organizatori s-au aflat, o vreme, doi dintre fruntaşii revoluţiei din Transilvania - Avram Iancu  şi Alexandru Papiu Ilarian. Ca represalii, oraşul a fost devastat de armatele contrarevoluţionare în anul 1849.

       In timpul războiului de independenţă (1877-1878), populaţia oraşului a contribuit la acţiunea de sprijinire a armatei române, colectând bani, alimente şi îmbrăcăminte.

       Odată cu dezvoltarea mai accentuată a industriei, mai ales a celei forestiere, în viaţa social-politică a oraşului a apărut şi proletariatul, care îşi constituie asociaţii profesionale, care iniţiază importante acţiuni greviste în anii 1901, 1904 şi 1914. In perioada interbelică, acesta desfăşoară o susţinută activitate revoluţionară şi democratică, dintre care amintim: grevele muncitorilor forestieri şi textilişti din 1921-1925, manifestaţia de protest din 1934 împotriva teroarei hitleriste din Germania şi pentru eliberarea lui Ernst Thalmann.

       Apoi oraşul a parcurs o etapă de prefaceri adânci, devenind, prin munca unită a locuitorilor săi - români, maghiari, secui, saşi - unul din cele mai importante centre economice, ştiinţifice şi culturale ale ţării, cu apreciate institute de învăţământ superior.

 

AŞEZARE GEOGRAFICĂ

 

       Judeţul Mureş este situat în zona central-nord-estică a ţării în centrul Podişului Transivaniei, fiind cuprins între meridianele 23055’ şi 25014’ longitudine vestică şi paralele 46009’ şi 47000’ latitudine nordică.

       Cu o suprafaţă de 6714 km2, ceea ce reprezintă 2,8 % din suprafaţa ţării, judeţul Mureş se învecinează la nord-est cu judeţul Suceava, la est cu judeţul Harghita, la sud-est cu judeţul Braşov, la sud cu judeţul Sibiu, la vest cu judeţul Cluj, la nord cu judeţul Bistriţa-Năsăud, iar la sud-vest cu judeţul Alba.

                               

RELIEFUL

 

       Situat în interiorul arcului carpatic, judeţul Mureş este favorizat de un relief armonios, dispunând de bogate şi variate resurse naturale.

      Relieful teritoriului judeţului cuprinde o depresiune intracarpatică ce coboară uşor în trepte, de pe piscurile vulcanice ale munţilor Călimani (2100 m) şi ai Gurghiului, spre mijlocul Câmpiei Transilvaniei (276 m), brăzdată fiind de Valea Mureşului şi fragmentată de afluenţii acestuia.

       Unităţile deluroase cu interfluvii domoale de 500-600 m altitudine aparţin Podişului Transilvaniei.

       Se deosebesc trei unităţi:

- Câmpia Colinară a Transilvaniei cu altitudinea de 400-500 m la nord de râul Mureş;

- Podişul Târnavelor, extins la sud de Mureş (450-700 m);

- Subcarpaţii Transilvaniei în partea de est a judeţului, în zona cutelor diapire (600-1000 m altitudine).

 

       Teritoriul judeţului Mureş cuprinde o reţea de ape curgătoare, de lacuri, heleşteie, bazine de retenţie artificială.

 

REŢEAUA HIDROGRAFICĂ

 

       Reţeaua hidrografică a judeţului aparţine în totalitate bazinului râului Mureş, principalul colector de apă în întreg bazinul Transilvaniei, care străbate teritoriul judeţului pe o lungime de 187 km.

         Lacurile, iazurile şi bazinele de retenţie completează hidrografia judeţului.

         Pe râuri s-au creat o serie de iazuri de interes piscicol (de exemplu de-a lungul râului Pârâul de Munte, lacurile Zau de Câmpie - 133 ha, Şăulia - 48 ha, Tăureni - 53 ha).

         Lacul Fărăgău, prezintă importanţă ştiinţifică pentru flora şi fauna sa, iar lacurile antropogene de la Ideciu de Jos, Jabeniţa şi Sângiorgiu de Mureş cu apă sărată, prezintă interes balneoclimateric local.

         O importanţă deosebită o prezintă complexul lacustru de la Sovata unde se evidenţieză Lacu Ursu, fiind considerat cel mai caracteristic lac heliotermic din Europa.

 

CLIMA

        

         Regimul climatic ce caracterizează judeţul Mureş este continental-moderat, cu diferenţieri în zona de deal, faţă de cea de munte. Temperaturile medii anuale se menţin între 8 0 - 90 C în partea de vest şi 20- 40 C în partea de est. Precipitaţiile variază între 550 mm pe an în partea de vest şi 1000-1200 mm pe an în zona montană. Vânturile predominante sunt cel de vest şi nord-vest, cu intensitate şi frecvenţă mijlocie.

 

FLORA ŞI FAUNA

 

         Flora şi fauna caracteristice podişului Transilvaniei, sunt ocrotite în numeroase rezervaţii: Pădurea seculară de stejari de pe terenurile mlăştinoase de la Mociar, Bujorul Românesc din Valea Botei Mari de la Zau de Câmpie, Poiana de narcise de lângă Gurghiu şi Parcul dendrologic din Gurghiu, Laleaua pestriţă din pajiştile de pe Valea Gurghiului.

          Fauna cuprinde printre altele ursul brun, ursul carpatin, mistreţul, iepurele, fazanul iar în apele curgătoare şi lacustre, păstrăvul şi crapul.

 

VEGETAŢIA

 

          Pe teritoriul judeţului vegetaţia este variată, fiind dispusă pe etaje, în funcţie de treptele de relief şi influenţele climatice.

          Pădurile şi terenurile cu vegetaţie forestieră însumează 208,4 mii ha (31,0 % din suprafaţa totală a judeţului).  Principalele surse forestiere sunt concentrate în jumătatea estică a judeţului, în zona muntoasă, zona dealurilor premontane şi în partea estică mai înaltă a Podişului Transilvaniei. In zona muntoasă ponderea în cadrul speciilor silvice o deţin bradul şi fagul.

          Etajul de deal şi podiş este ocupat de păduri de gorun, fag, carpen, tei, frasin. Vegetaţia interzonală este reprezentată de păduri de luncă, iar covorul vegetal spontan este util atât pentru hrana animalelor, cât şi ca plante medicinale şi melifere.

           Fondul funciar în concordanţă cu relieful, clima şi vegetaţia este foarte variat.